Ascultă tu, Sovejă?…

Adună-ți fiii, cheamă-i pe toți la vatră,

Timpu-i consumă, plecați cu un destin,

Înfrânți sau nu de soartă.

Tu, ca o mamă, cheama-i! Cheamă-i să se-ntoarcă!

Nu fi orgolioasă, deschide poarta larg, aprinde focu-n sobă, lampa în perete să ardă,

frământă și de-o pâine…

Și pune-te și-așteaptă.

Tu știi ce-i așteptarea și sigur ai s-o faci.

Ca orice mamă sfântă aștepți, te-nchini, și taci.

Să nu-ți treacă prin minte că fiii te-au uitat,

Au doruri prea cumplite și cruci lăsate-n prag.

Îi chinuie un gând, sau poate chiar mai multe…

Sunt fiii tăi, Sovejă-mamă.

Îs însemnați cu câte-o cruce, prin rădăcini le curge sânge,

Tu cheama-i, ei n-au cum să mai uite

de primavara cea dintâi, de cerul cel albastru,

și de munte, și de izvoare și câmpii…

Îs fiii tăi, Sovejă-mamă, pe care i-ai ascuns în sân de mici,

dar au plecat iarăși și iar…

Curând se vor întoarce, că-s iubiți.

Versuri de Mariana Alexe